Municipiul Suceava văzut de Cozmin IONIŢĂ

Oferim servicii de instalare, configurare si monitorizare servere linux (router, firewall, dns, web, email, baze de date, aplicatii, server de backup, domain controller, share de retea) de la 50 eur / instalare. Pentru detalii accesati site-ul BluePink.

geografie

Poziţie geografică: situat în partea de NE a României, 47°40`38" latitudine nordică şi 26°19`27" longitudine estică, aproximativ în centrul Podişului Sucevei - pe două trepte de relief: un platou a cărui altitudine maximă atinge 385 m pe Dealul Zamca, lunca şi terasele râului Suceava, cu altitudine sub 330 m.

Suprafaţa: 5210 ha

Populaţia: 105.865 locuitori, din care: 50.684 bărbaţi si 55.181 femei (după ultimul recensământ din 2002).

Relief: Aspectul caracteristic al reliefului Sucevei este cel al unui vast amfiteatru, cu deschidere spre valea râului Suceava, cu înălţimea maximă de 435 m (dealul Ţarinca) şi cea minimă de 270 m (în zona albiei râului Suceava).

Relieful din zona oraşului şi din împrejurimi este foarte variat, cu o fragmentare sub formă de platouri, coline (cueste) şi dealuri (Zamca, 385 m; Viei, 376 m; Mănăstirii, 375 m; Ţarinca, 435 m) separate de văile râurilor Suceava, Şcheia, Tîrguluţ (Cacaina), Bogdana şi Morii.

Orientarea generală a interfluviilor, cât şi a văii Sucevei este NV—SE, conform structurii geologice cu caracter monoclival. Pantele reliefului se prezintă destul de variat. Majoritatea lor, aproximativ 60% din suprafaţa teritoriului, sunt sub 3°, 25% din teritoriu cuprinde pante între 3 şi 10°, iar 15% din teritoriu are pante peste 10°.

Clima: temperat continentală. Temperatura medie anuală este de 8.2 grade C. Aerul de origine nordică aduce ninsori iarna şi ploi reci primăvara şi toamna. Din est - influenţe climatice continentale cu secetă vara, cu cer senin, ger şi viscole iarna. Precipitaţiile căzute sub forma de ploaie reprezintă 70-80% din totalul acestora. Cele mai mici cantităţi de precipitaţii se înregistrează în luna februarie, iar cantităţile cele mai abundente sunt de obicei în lunile mai şi iunie.

In scurgerea neintrerupta a timpului, Suceava, rau lung de 170 km, ce izvoraste din Masivul Lucina, a sapat o vale larga in partea de est a judetului, unde bazinul sau hidrografic reprezinta 26% din suprafata lui. Aici, la km 149, inainte de varsarea sa in Siret, se afla orasul Suceava, resedinta judetului cu acelasi nume.

Pe calea ferata el se gaseste la distanta de 450 km de Bucuresti, iar pe sosea la distanta de 432 km. De asemenea, orasul este legat de capitala si prin aeroportul de la Salcea (12 km de Suceava).

Resedintele judetelor vecine sint situate la distante variabile de Suceava, astfel: Botosani, 42 km; Piatra Neamt, 106 km; Bistrita, 137 km; Iasi, 151 km.

Fata de celelalte orase din judet, orasul Suceava se afla la urmatoarele distante: 25 km pina la Falticeni, 37 km pina la Radauti si Gura Humorului, 45 km pina la Siret, 70 km pina la Solea si Cimpulung Moldovenesc si 112 km pina la Vatra Dornei.

RELIEFUL
Aspectul caracteristic al reliefului Sucevei e cel al unui vast amfiteatru, cu deschidere spre valea riului Suceava, cu inaltimea maxima de 435 m (dealul Tarinca) si cea minima de 270 m (in zona albiei raului Suceava). Relieful din zona orasului si din imprejurimi este foarte variat, cu o fragmentare sub forma de platouri, coline (cueste) si dealuri (Zamca, 385 ni; Viei, 376 m; Manastirii, 375 m; Tarinca, 435 m) separate de vaile nurilor Suceava, Scheia, Tirgulut (Cacaina), Bogdana si Morii. Orientarea generala a interfluviilor, cit si a vaii Sucevei este NV—SE, conform structurii geologice cu caracter monoclival. Pantele reliefului se prezinta destul de variat. Majoritatea lor, aproximativ 60% din suprafata teritoriului, sint sub 3°, 25% din teritoriu cuprinde pante intre 3 si 10°, iar 15% din teritoriu are pante peste 10°. Principalele unitati de relief din oras si din zona inconjuratoare, de virsta cuaternara, pot fi clasificate in trei mari grupe: - platourile, larg valurite, reprezentate prin dealul Zamca si dealul Cetatii; cele sub forma de coline se intilnesc numai in partea de sud-est a orasului; - versantii deluviali (circa 25% din suprafata), aparuti ca urmare a dinamicii active a proceselor geomorfologice (alunecari de teren, eroziuni areo-lare si liniare), se intilnesc mai ales in bazinul superior al vaii Tirgului, pe versantii de vest si sud-est ai dealului Zamca si pe versantul drept al Sucevei;
- sesurile aluvionare, modelate sub forma unor trepte, au un caracter imbucat. Ele s-au detasat ca trepte prin adincirea succesiva a albiei Sucevei astfel: o treapta intre 0 si 2 m, inundabila; o treapta mai inalta intre 2 si 4 m, inundabila periodic; ultima treapta intre 4 si 7 m este cea mai inalta a sesului. In afara
acestor trei trepte ale sesului se mai pot delimita inca sase terase: terasa de 20- 25 m in zona abatorului Burdujeni; terasa de 60-70 m, dealul Burdujeni; terasa de 100 m, dealul Viei si dealul Manastirii; terasa de 130-140 m, dealul Vel-nitei; terasa de 150-160 m, dealul Tarinca; terasa de 180-190 m, dealul Caprariei.

ALCATUIREA GEOLOGICA
In fundamentul orasului, la adincimea de 1500 m, se gaseste scufundata marea unitate geostructurala a Platformei ruse, acoperita de depozite sedimentare necutate, de virsta paleozoica, mezozoica si tertiara, cele mai noi straturi care alcatuiesc relieful actual fiind de virsta sarmatica si cuaternara.
Structurile depozitelor sarmatice (gresii si calcare oolitiee) reflecta regimul de platforma. Stratele sint necutate, cu o usoara inclinare sub 1° de la NV-SE. In zona vetrei orasului relieful este si mai nou, el fiind in intregime de virsta cuaternara. Raul Suceava a constituit agentul principal de modelare a reliefului. Structura geologica de platforma, predominant raono-clivala, se reflecta in mod evident in relief prin formarea de creste, vai subsecvente (Scheia, Tirgu-lui), vai cu caracter reconsecvent (Suceava) si prin platouri si coline cu caracter structural (Zamca, Cetatea de Scaun) si cu aspect etajat. Solurile din raza orasului intra, in general, in categoria celor de silvostepa, solurile cernoziomice levigate fiind specifice zonei. Aceste soluri par o forma relicta, corespunzatoare unei epoci mai secetoase din trecut, dat fiind faptul ca sint soluri tipice de silvostepa. Ele sunt cele mai fertile soluri din zona, folosite la cultura cartofului, sfeclei de zahar si cerealelor. Pe terasele superioare ale Sucevei se gasesc soluri cenusii de padure, cu o fertilitate mai scazuta, in lunca Sucevei exista soluri aluvionare, formate din depozite fluviale de pietris si nisip, utilizate, in parte, pentru cultura legumelor si a cartofului.

CLIMA
Din punct de vedere climatic orasul Suceava se gaseste in zona climatului
temperat continental de dealuri. Unele caracteristici ale mediului inconjurator care influenteaza clima: - altitudine, grad de fragmentare si orientare a versantiior etc. - peisajul urban, alcatuit din blocuri cu incalzire centrala, strazi pavate, industrie etc, au determinat existenta unor deosebiri mieroelimatice intre diferite puncte ale orasului (centru, zona Itcani-Gara, zona manastirii Zamca, zona Burdujeni- combinat si zona Burdujeni-Centru). Evolutia vegetatiei confirma si ea existenta deosebirilor mieroelimatice dintre diferitele zone ale orasului, diferenta de producere a fenofazelor fiind de doua pina la trei zile intre centru si zona Zamca, de trei pina la cinci zile intre centru si Scheia si de doua zile intre centru si dealul Cetatii.

HIDROGRAFIA
Teritoriul judetului Suceava apartine in intregime bazinului hidrografic al Siretului. Principala apa curgatoare din perimetrul municipiului, Suceava, creeaza in dreptul orasului o albie larga, un adevarat culoar de 1,5 km latime, in cea mai mare parte neinundabila, ca urmare a masurilor de indiguire si protejare a intregului spatiu afectat zonei industriale si de agrement. De-a lungul timpului, riul Suceava a suferit deplasari succesive catre S-SV, lasind in partea opusa vechi albii sub forma de terase. Un rol important atit in evolutia vaii principale, cit si a celor afluente l-au avut procesele geomor-fologice de modelare a versantiior. Riul Suceava primeste pe partea dreapta piraiele Seheia si Tirgului, cu versanti asimetrici, iar pe stinga Mitocu, Bogdana, Dragomirna si piriul Morii. Apele statatoare, sint, in general, putin raspindite, ele fiind recente creatii ale omului (lacul de acumulare de la Dragomirna, iazurile de la Fetesti, Moara, Bunesti, Siminicea).

VEGETATIA
In imprejurimile municipiului se gaseste atat vegetatie specifica zonei dealurilor, cat si cea caracteristica zonei de lunca. Suceava si teritoriul inconjurator apartin in intregime zonei padurilor de foioase care, mult reduse in decursul vremurilor, au capatat un aspect discontinuu. In prezent, din vechiul codru au ramas impadurite doar masivul Dragomirna si dealul Ciungilor (Ilisesti). Subarboretul acestor paduri este format din lemn eiinese (Ligitstrum vulgare), maces (Rosa canina), singer (Cornus sanguinea), corn (Cornus mas), alun salbatic (Corylus colurna), soc (Sambuscus nigra) etc. Raspindirea in trecut a padurilor este atestata si de o serie de fitonime ca: Dumbraveni, Ipotesti, Lisaura, Plopeni, Salcea, Tisauti... Vegetatia de lunca a Sucevei cuprinde plante hidrofile lemnoase (salcia, rachita, plopul, arinul) si ierboase (rogoz, pipirig, izma, piciorul cocosului etc). Pe teritoriul municipiului si in imprejurimi se gasesc si plante rare, veritabile monumente ale naturii, ocrotite de lege. Astfel, la cea 9 km de oras si la 1 km lateral de soseaua E 20 vizitatorii intalnesc rezervatia floristica Ponoare unde exista deditei (Pulsatilla patens si Pulsatilla montana), ruscuta de primavara (Adonis vernalis), frasinei (Dictamnus albus), stinjenei (Iris coespitosa si Iris sibirica), bulbuci (Trolius euro-pueus)... Tot in apropiere de Suceava, la 6 km de oras, pe teritoriul comunei Moara, se afla Rezervatia floristica de la Frumoasa, mai mica decit cea de la Ponoare, cateva specii asemanatoare, dar si cu alte plante rare, printre care amintim vinetelele (Centaurea marclial-liana). In perimetrul orasului, in parcul central, langa Muzeul de stiintele naturii, se afla un exemplar de fag rosu (Fagus silvatica v. antropurpurea), iar linga cinematograful "Modern" traieste un castan comestibil (Castanea vesca). Patura erbacee specifica zonei cuprinde mai ales pirul (Agropyron brandzae) si iarba grasa (Por-tulaca oleracea).

FAUNA
Diversitatea conditiilor fizico-geogruhee din zona se reflecta si in cadrul lumii animale prin bogatia de mamifere, mai ales ierbivore, precum si prin numeroasele pasari. In padurea de la Patrauti traieste o colonie de cerbi (Cervus elaphus), iar in cea de la Mihoveni sint multi fazani (Phasianus colchicus). Interes cinegetic in zona mai prezinta iepurele (Lepus euro-paeus), caprioara (Capreolus capreolus), vulpea (Canis vulpes) si mistretul (Sus scrofa), care populaeza padurile din apropiere. Dintre pasari predomina graurele (Onolus ono-lus), botgrosul (Coccothraustes coccotliraustes), sitarul (Scolopax rusticola) etc. Apele din zona sint populate cu mreana (Barbus jluviatilis), clean (Leuciscus cephalus), lipan (Thy-molus thymalus), scobar (Chonarostoma nasus) si crap (Cyprinus carpio) ce prezinta o mare importanta economica.



Prima pagină Geografie Istorie Turism Divertisment Galerie foto Contact	geografie Poziţie geografică: situat în partea de NE a României, 47°40`38" latitudine nordică şi 26°19`27" longitudine estică, aproximativ în centrul Podişului Sucevei - pe două trepte de relief: un platou a cărui altitudine maximă atinge 385 m pe Dealul Zamca, lunca şi terasele râului Suceava, cu altitudine sub 330 m. Suprafaţa: 5210 ha Populaţia: 105.865 locuitori, din care: 50.684 bărbaţi si 55.181 femei (după ultimul recensământ din 2002). Relief: Aspectul caracteristic al reliefului Sucevei este cel al unui vast amfiteatru, cu deschidere spre valea râului Suceava, cu înălţimea maximă de 435 m (dealul Ţarinca) şi cea minimă de 270 m (în zona albiei râului Suceava). Relieful din zona oraşului şi din împrejurimi este foarte variat, cu o fragmentare sub formă de platouri, coline (cueste) şi dealuri (Zamca, 385 m; Viei, 376 m; Mănăstirii, 375 m; Ţarinca, 435 m) separate de văile râurilor Suceava, Şcheia, Tîrguluţ (Cacaina), Bogdana şi Morii. Orientarea generală a interfluviilor, cât şi a văii Sucevei este NV—SE, conform structurii geologice cu caracter monoclival. Pantele reliefului se prezintă destul de variat. Majoritatea lor, aproximativ 60% din suprafaţa teritoriului, sunt sub 3°, 25% din teritoriu cuprinde pante între 3 şi 10°, iar 15% din teritoriu are pante peste 10°. Clima: temperat continentală. Temperatura medie anuală este de 8.2 grade C. Aerul de origine nordică aduce ninsori iarna şi ploi reci primăvara şi toamna. Din est - influenţe climatice continentale cu secetă vara, cu cer senin, ger şi viscole iarna. Precipitaţiile căzute sub forma de ploaie reprezintă 70-80% din totalul acestora. Cele mai mici cantităţi de precipitaţii se înregistrează în luna februarie, iar cantităţile cele mai abundente sunt de obicei în lunile mai şi iunie. In scurgerea neintrerupta a timpului, Suceava, rau lung de 170 km, ce izvoraste din Masivul Lucina, a sapat o vale larga in partea de est a judetului, unde bazinul sau hidrografic reprezinta 26% din suprafata lui. Aici, la km 149, inainte de varsarea sa in Siret, se afla orasul Suceava, resedinta judetului cu acelasi nume. Pe calea ferata el se gaseste la distanta de 450 km de Bucuresti, iar pe sosea la distanta de 432 km. De asemenea, orasul este legat de capitala si prin aeroportul de la Salcea (12 km de Suceava). Resedintele judetelor vecine sint situate la distante variabile de Suceava, astfel: Botosani, 42 km; Piatra Neamt, 106 km; Bistrita, 137 km; Iasi, 151 km. Fata de celelalte orase din judet, orasul Suceava se afla la urmatoarele distante: 25 km pina la Falticeni, 37 km pina la Radauti si Gura Humorului, 45 km pina la Siret, 70 km pina la Solea si Cimpulung Moldovenesc si 112 km pina la Vatra Dornei. RELIEFUL Aspectul caracteristic al reliefului Sucevei e cel al unui vast amfiteatru, cu deschidere spre valea riului Suceava, cu inaltimea maxima de 435 m (dealul Tarinca) si cea minima de 270 m (in zona albiei raului Suceava). Relieful din zona orasului si din imprejurimi este foarte variat, cu o fragmentare sub forma de platouri, coline (cueste) si dealuri (Zamca, 385 ni; Viei, 376 m; Manastirii, 375 m; Tarinca, 435 m) separate de vaile nurilor Suceava, Scheia, Tirgulut (Cacaina), Bogdana si Morii. Orientarea generala a interfluviilor, cit si a vaii Sucevei este NV—SE, conform structurii geologice cu caracter monoclival. Pantele reliefului se prezinta destul de variat. Majoritatea lor, aproximativ 60% din suprafata teritoriului, sint sub 3°, 25% din teritoriu cuprinde pante intre 3 si 10°, iar 15% din teritoriu are pante peste 10°. Principalele unitati de relief din oras si din zona inconjuratoare, de virsta cuaternara, pot fi clasificate in trei mari grupe: - platourile, larg valurite, reprezentate prin dealul Zamca si dealul Cetatii; cele sub forma de coline se intilnesc numai in partea de sud-est a orasului; - versantii deluviali (circa 25% din suprafata), aparuti ca urmare a dinamicii active a proceselor geomorfologice (alunecari de teren, eroziuni areo-lare si liniare), se intilnesc mai ales in bazinul superior al vaii Tirgului, pe versantii de vest si sud-est ai dealului Zamca si pe versantul drept al Sucevei; - sesurile aluvionare, modelate sub forma unor trepte, au un caracter imbucat. Ele s-au detasat ca trepte prin adincirea succesiva a albiei Sucevei astfel: o treapta intre 0 si 2 m, inundabila; o treapta mai inalta intre 2 si 4 m, inundabila periodic; ultima treapta intre 4 si 7 m este cea mai inalta a sesului. In afara acestor trei trepte ale sesului se mai pot delimita inca sase terase: terasa de 20- 25 m in zona abatorului Burdujeni; terasa de 60-70 m, dealul Burdujeni; terasa de 100 m, dealul Viei si dealul Manastirii; terasa de 130-140 m, dealul Vel-nitei; terasa de 150-160 m, dealul Tarinca; terasa de 180-190 m, dealul Caprariei. ALCATUIREA GEOLOGICA In fundamentul orasului, la adincimea de 1500 m, se gaseste scufundata marea unitate geostructurala a Platformei ruse, acoperita de depozite sedimentare necutate, de virsta paleozoica, mezozoica si tertiara, cele mai noi straturi care alcatuiesc relieful actual fiind de virsta sarmatica si cuaternara. Structurile depozitelor sarmatice (gresii si calcare oolitiee) reflecta regimul de platforma. Stratele sint necutate, cu o usoara inclinare sub 1° de la NV-SE. In zona vetrei orasului relieful este si mai nou, el fiind in intregime de virsta cuaternara. Raul Suceava a constituit agentul principal de modelare a reliefului. Structura geologica de platforma, predominant raono-clivala, se reflecta in mod evident in relief prin formarea de creste, vai subsecvente (Scheia, Tirgu-lui), vai cu caracter reconsecvent (Suceava) si prin platouri si coline cu caracter structural (Zamca, Cetatea de Scaun) si cu aspect etajat. Solurile din raza orasului intra, in general, in categoria celor de silvostepa, solurile cernoziomice levigate fiind specifice zonei. Aceste soluri par o forma relicta, corespunzatoare unei epoci mai secetoase din trecut, dat fiind faptul ca sint soluri tipice de silvostepa. Ele sunt cele mai fertile soluri din zona, folosite la cultura cartofului, sfeclei de zahar si cerealelor. Pe terasele superioare ale Sucevei se gasesc soluri cenusii de padure, cu o fertilitate mai scazuta, in lunca Sucevei exista soluri aluvionare, formate din depozite fluviale de pietris si nisip, utilizate, in parte, pentru cultura legumelor si a cartofului. CLIMA Din punct de vedere climatic orasul Suceava se gaseste in zona climatului temperat continental de dealuri. Unele caracteristici ale mediului inconjurator care influenteaza clima: - altitudine, grad de fragmentare si orientare a versantiior etc. - peisajul urban, alcatuit din blocuri cu incalzire centrala, strazi pavate, industrie etc, au determinat existenta unor deosebiri mieroelimatice intre diferite puncte ale orasului (centru, zona Itcani-Gara, zona manastirii Zamca, zona Burdujeni- combinat si zona Burdujeni-Centru). Evolutia vegetatiei confirma si ea existenta deosebirilor mieroelimatice dintre diferitele zone ale orasului, diferenta de producere a fenofazelor fiind de doua pina la trei zile intre centru si zona Zamca, de trei pina la cinci zile intre centru si Scheia si de doua zile intre centru si dealul Cetatii. HIDROGRAFIA Teritoriul judetului Suceava apartine in intregime bazinului hidrografic al Siretului. Principala apa curgatoare din perimetrul municipiului, Suceava, creeaza in dreptul orasului o albie larga, un adevarat culoar de 1,5 km latime, in cea mai mare parte neinundabila, ca urmare a masurilor de indiguire si protejare a intregului spatiu afectat zonei industriale si de agrement. De-a lungul timpului, riul Suceava a suferit deplasari succesive catre S-SV, lasind in partea opusa vechi albii sub forma de terase. Un rol important atit in evolutia vaii principale, cit si a celor afluente l-au avut procesele geomor-fologice de modelare a versantiior. Riul Suceava primeste pe partea dreapta piraiele Seheia si Tirgului, cu versanti asimetrici, iar pe stinga Mitocu, Bogdana, Dragomirna si piriul Morii. Apele statatoare, sint, in general, putin raspindite, ele fiind recente creatii ale omului (lacul de acumulare de la Dragomirna, iazurile de la Fetesti, Moara, Bunesti, Siminicea). VEGETATIA In imprejurimile municipiului se gaseste atat vegetatie specifica zonei dealurilor, cat si cea caracteristica zonei de lunca. Suceava si teritoriul inconjurator apartin in intregime zonei padurilor de foioase care, mult reduse in decursul vremurilor, au capatat un aspect discontinuu. In prezent, din vechiul codru au ramas impadurite doar masivul Dragomirna si dealul Ciungilor (Ilisesti). Subarboretul acestor paduri este format din lemn eiinese (Ligitstrum vulgare), maces (Rosa canina), singer (Cornus sanguinea), corn (Cornus mas), alun salbatic (Corylus colurna), soc (Sambuscus nigra) etc. Raspindirea in trecut a padurilor este atestata si de o serie de fitonime ca: Dumbraveni, Ipotesti, Lisaura, Plopeni, Salcea, Tisauti... Vegetatia de lunca a Sucevei cuprinde plante hidrofile lemnoase (salcia, rachita, plopul, arinul) si ierboase (rogoz, pipirig, izma, piciorul cocosului etc). Pe teritoriul municipiului si in imprejurimi se gasesc si plante rare, veritabile monumente ale naturii, ocrotite de lege. Astfel, la cea 9 km de oras si la 1 km lateral de soseaua E 20 vizitatorii intalnesc rezervatia floristica Ponoare unde exista deditei (Pulsatilla patens si Pulsatilla montana), ruscuta de primavara (Adonis vernalis), frasinei (Dictamnus albus), stinjenei (Iris coespitosa si Iris sibirica), bulbuci (Trolius euro-pueus)... Tot in apropiere de Suceava, la 6 km de oras, pe teritoriul comunei Moara, se afla Rezervatia floristica de la Frumoasa, mai mica decit cea de la Ponoare, cateva specii asemanatoare, dar si cu alte plante rare, printre care amintim vinetelele (Centaurea marclial-liana). In perimetrul orasului, in parcul central, langa Muzeul de stiintele naturii, se afla un exemplar de fag rosu (Fagus silvatica v. antropurpurea), iar linga cinematograful "Modern" traieste un castan comestibil (Castanea vesca). Patura erbacee specifica zonei cuprinde mai ales pirul (Agropyron brandzae) si iarba grasa (Por-tulaca oleracea). FAUNA Diversitatea conditiilor fizico-geogruhee din zona se reflecta si in cadrul lumii animale prin bogatia de mamifere, mai ales ierbivore, precum si prin numeroasele pasari. In padurea de la Patrauti traieste o colonie de cerbi (Cervus elaphus), iar in cea de la Mihoveni sint multi fazani (Phasianus colchicus). Interes cinegetic in zona mai prezinta iepurele (Lepus euro-paeus), caprioara (Capreolus capreolus), vulpea (Canis vulpes) si mistretul (Sus scrofa), care populaeza padurile din apropiere. Dintre pasari predomina graurele (Onolus ono-lus), botgrosul (Coccothraustes coccotliraustes), sitarul (Scolopax rusticola) etc. Apele din zona sint populate cu mreana (Barbus jluviatilis), clean (Leuciscus cephalus), lipan (Thy-molus thymalus), scobar (Chonarostoma nasus) si crap (Cyprinus carpio) ce prezinta o mare importanta economica.

© Cozmin IONIŢĂ 2008